Gandirea este un  simt al creierului, implicit al subconstientului, vazul al ochilor, mirosul al nasului , gustul al gurii etc.

Gandirea actioneaza in timpul actiunii. Daca gandim inainte sa actionam, subconstientul are timp sa evalueze toate probabilitatile posibile , inclusiv cele negative, legate de frica, apoi apar ezitarile, care accentuate se transforma in cosmaruri si ne paralizeaza.

Daca ne focalizam spre posibilitatile pozitive, am luat déjà alegerea si reusim mai devreme sau mai tarziu, pentru ca in univers timpul dispare.

Daca gandirea este un organ de simt, atunci inteligenta este altundeva.

In societate ni se impun dogme, care creeaza gandirea mecanica, fara inteligenta.

Inteligenta este cea care ne sopteste ca avem un vis de implinit in viata.

Constiinta universala este inteligenta divina cea care ne sopteste ca suntem unici.

Cand inteligenta divina ne sopteste si actionam in prezent, gandirea nu mai are timp sa actioneze cu dogmele  mecanice inradacinate de societate, chiar daca ce visam pare imposibil sau irealizabil.

Atunci  suntem conectati la univers si impreuna nimic nu e imposibil, si paradoxal, fara nici o logica visele devin realitate.