Egoul isi construieste propriul imperiu …un imperiu al controlului , al dominatiei, protejat de ziduri, citadele, puncte de observatie, agenti de recunostere, care incearca sa sfideze necunoscutul apropiat.

Nevoia de control provine din frica de pericole, care pot aduce moartea.

Putem spune ca un intreg imperiu se construieste prin perspectiva fricii de moarte.

Moartea reprezinta absenta, iar viata prezenta.

Imperiul  isi doreste sa se protejeze de frica mortii si expresia lui devine o expresie a mortii.

Cei care fac parte din imperiu nu traiesc, pentru ca le e frica tot timpul , de sefi , ierarhie, samd .

In mare un imperiu al fricii si al mortii.

Pentru a supravietuii isi construiesc o gandire mecanica bazata pe reguli rigide, legi impuse de sefii piramidei.

Sefii piramidei au nevoie sa impuna legi pentru a controla toata structura .

Cu cat legile sunt mai simple cu atat , piramida va fi mai usor de controlat.

Pentru a accepta  reguli cat mai simple, membrii  trebuie sa accepte gandirea limitata numai la aceste cateva legi.  Daca incercam sa introducem un membru exterior, cu o gandire mult mai complexa, bazata pe nou, pe creatie, sistemul va fi obligat sa il limiteze. In incercarea de a-i impune sistemul mecanic, membrul nou poate refuza si va fi expulzat din societate.

Daca mai multi membrii noi au fost expulzati din societate , doar pentru ca nu le-a inteles complexitatea, acestia din urma pot forma un alt grup orientat spre nou , spre creatie. Prin urmare ii vom avea tot timpul pe cei care vor crea noul, evolutia ca expresie a universului si in urma lui o incercare de control autodestructiva , care singura si- a ales moartea.