Unul din conceptele cele mai importante ale taoismului este wu, tradus de obicei prin vid. Semnificaţia cuvîntului wu este “nefiinţă”, “nonexistenţă”. În literatura taoistă, acest termen se referă însă la mai multe aspecte corelate:
Calea filozofului, Kyoto.
Photo de Kenneth Arnold
- Vidul cu sensul de “gol” este opusul Plinului (you), şi este una din caracteristicile lui Tao;
- Vidul, ca realizare interioară, reprezintă starea absolut necesară contemplării lui Tao conform afirmaţiei din capitolul 1 al Tao Te Ching;
- La nivel mental, integrarea vidului echivalează cu o deschidere a minţii care se poate raporta la Tao.
Vidul în Tao Te Ching
În capitolul 11 al Tao Te Ching citim următoarea descriere a vidului (în sens de gol):
Sînt 30 de spiţe în butucul roţii,
Dar folosirea ei depinde de golul din centru.
Vasul făcut din humă este util
Prin golul creat de forma lui.
Casa cu ziduri, ferestre şi usi
Este utilă prin golul creat de acestea.
Deşi preţuim ceea ce există, ne folosim de ceea ce nu există.
(Octavian Sărbătoare)
Utilitatea roţii depinde de spaţiul gol – vidul – din butuc. La fel, vasul este utilizabil datorită golului dinăuntru, iar partea care este locuibilă a casei este tocmai spaţiul vid delimitat de ziduri, uşi, ferestre. Aşadar, vidul conferă utilitatea lucrului. O idee cel puţin stranie, care îşi are originea în gîndirea lui Lao Tzu.
Sursa:
http://www.taoismonline.org/vidul.html
Nonacţiunea (wu-wei)
În Tao Te Ching, nonacţiunea este una din însuşirile lui Tao. Ea este şi un model de conduită pentru discipolii taoşti ca în citatul de mai jos:
Mergînd pe calea lumii lucrurile se acumulează,
Mergînd pe Calea Tao lucrurile se împuţinează.
Prin împuţinare se ajunge la nimic, la sursă.
Prin mişcare lucrurile sunt scoase din starea lor firească.
Efortul e necesar de a le echilibra.
Pe Calea Tao lucrurile sunt deja în echlibru.
Acţiunea nu este astfel necesară. (Tao Te Ching, cap. 48, versiunea Octavian Sărbătoare)
Aikido este o ilustrare vie a conceptului de nonacţiune.
Practicantul se mişcă împreună cu adversarul său în loc
de a-i opune rezistenţă
Nonacţiunea (lipsa acţiunii) devine astfel calea de a guverna (controla) totul în univers, fără efort.
Celebra parabolă a pinului şi salciei ilustrează perfect conceptul nonacţiunii în taoism. Fiind acoperit cu zăpadă, pinul se prăbuşeşte pentru că este rigid şi rezistă greutăţii, în timp ce salcia, fiind flexibilă, se apleacă la pămînt şi zăpada cade de pe ea.
Dar, nonacţiunea nu este absenţă pură sau refuzul de a interfera cu lucrurile în orice condiţii, ci o cale de a acţiona pe potriva tendinţei naturale a lucrurilor. Avem aici ceea ce s-a numit calea minimei rezistenţe.
În fine, practica nonacţiunii trebuie să conducă în final la unificarea cu Tao care este scopul major al taoismului.
Sursa:
Vidul 